Primavara, devreme, o data cu ghioceii, prin vaile umede din regiunile deluroase apar floricelele galbene de podbal. Mai tirziu, cand florile se trec, se ivesc frunzele.

In scopuri medicinale, de la aceasta planta se intrebuin­teaza atat florile – Flares Farfarae – cat si frunzele – Folium Farfarae. Ele contin mucilagii, un principiu amar (tusilagina), tanin, acid galic, inulina si saruri de potasiu. Florile si frun­zele au actiune emolienta si expectoranta, utilizandu-se cu bune rezultate in bronsita, tuse, raguseala, astm, emfizem pulmonar, silicoza si in general in bolile cailor respiratorii.

Infuzia se pre­para din 15 g flori sau frunze cu 200 g apa. Ceaiul se indulceste cu miere sau cu za­har. Pentru flui­dificarea secretiil­or bronhice si expectorarea lor se ia la daua-trei ore cate o lingura de ceai.

In amestec cu frunze de patla­gina si radacina de lemn-dulce, pro­prietatile curative ale podbalului se maresc. Frunzele de podbal intra in campazitia ceaiu­lui antibronsitic, ceaiu1ui si tigari­lor antiastmatice.