Un mit din Republica Moldova povesteste ca, Primavara, in incercarea sa de a salva un ghiocel de frigul si vantul Iernii, s-a intepat la un deget, culorile martisorului simbolizand sangele ei rosu curgand pe zapada. Unele legende aminteste de Baba Dochia, care, urcand iarna cu oile la munte a tors firul anului, reprezentand firul de martisor.

Se crede ca, dupa ce este purtat, martisorul trebuie prins de ramurile unui pom fructifer, pentru a spori bogatia gospodariei, iar daca cel care face acest lucru isi pune o dorinta, i se va indeplini. In unele zone ale Transilvaniei martisorul este prins de usa, geam sau de coarnele animalelor pentru a le pazi de duhurile rele. In alte zone, locuitorii cred ca martisorul trebuie scos doar la vederea unei lebede (persoana va fi gratioasa precum aceasta pasare) sau a unui stol de berze (pentru ca fericirea sa fie mare). Toate aceste ritualuri au ca scop evidentierea trecerii de la un anotimp la altul.