Filosoful si scriitorul Emil Cioran, dupa ce termina studiile clasice la liceul Gheorghe Lazar din Sibiu incepe cursurile de filosofie ale Universitatii din Bucuresti. Cunoscator al limbii germane, ii studiaza pe Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer si mai ales pe Friedrich Nietzche. In 1933, in urma unei burse, isi continua studiile de filosofie la Berlin, unde va intra in contact cu Ludwig Klages si Nicolai Hartmann.

“Pe culmile disperarii”, prima sa carte, aparuta in 1934 in Romania ii aduce Premiul Comisiei acordat tinerilor scriitori needitati si premiul Tinerilor scriitori din Romania. Succesiv apar si “Cartea amagirilor”(1935), ”Schimbarea la fata a Romaniei” (1936) si “Lacrimi si Sfinti” (1937).

In 1937, plecat la Paris cu o bursa a Institutului Francez din Bucuresti, incepe sa scrie ultima carte in limba romana, “Indreptar patimas” (1940), incheiata in 1945, cand se va stabili definitiv in Franta, unde va publica doar in limba franceza. In 1949, la editura Gallimard, care ii va publica mai tarziu majoritatea cartilor, apare prima lucrare scrisa in limba franceza, “Précis de decomposition”, distinsa cu premiul Rivarol.

Dupa moartea unei prietene de o viata a lui Emil Cioran, au fost gasite peste 30 de manuscrise ale scriitorului, dintre care versiuni ale unor lucrari deja publicate cat si un jurnal inedit al lui Cioran, probabil ultima scriere inedita a acestuia, care reprezinta un document de mare interes pentru editori cat si cititori.