“Pe culmile disperarii”, prima sa carte, aparuta in 1934 in Romania ii aduce Premiul Comisiei acordat tinerilor scriitori needitati si premiul Tinerilor scriitori din Romania. Succesiv apar si “Cartea amagirilor”(1935), ”Schimbarea la fata a Romaniei” (1936) si “Lacrimi si Sfinti” (1937).

In 1937, plecat la Paris cu o bursa a Institutului Francez din Bucuresti, incepe sa scrie ultima carte in limba romana, “Indreptar patimas” (1940), incheiata in 1945, cand se va stabili definitiv in Franta, unde va publica doar in limba franceza. In 1949, la editura Gallimard, care ii va publica mai tarziu majoritatea cartilor, apare prima lucrare scrisa in limba franceza, “Précis de decomposition”, distinsa cu premiul Rivarol.

Dupa moartea unei prietene de o viata a lui Emil Cioran, au fost gasite peste 30 de manuscrise ale scriitorului, dintre care versiuni ale unor lucrari deja publicate cat si un jurnal inedit al lui Cioran, probabil ultima scriere inedita a acestuia, care reprezinta un document de mare interes pentru editori cat si cititori.

Intre anii 1903 – 1904 lucreaza ca redactor al revistei “Samanatorul”, de unde trece in colectivul de conducere al “Vietii romanesti” iar intre anii 1910 – 1919 este director al Teatrului National din Iasi. Sadoveanu debuteaza in anul 1897 in revista “Dracu”, intreaga sa opera literara cuprinzand romane istorice – “Neamul Soimarestilor” (1915), “Zodia Cancerului sau vremea Ducai Voda” (1929), “Fratii Jderi” (1935 – 1942, 3 volume), “Nicoara Potcoava” (1942) sau povestiri precum “Hanu Ancutei” (1928), “Baltagul” (1930), “Povestile de la Bradu Stramb” (1943).

Din creatia sa literara mai fac parte “Haia Sanis” (1908), nuvela “Bordeenii” (1912), “Tara de dincolo de negura” (1926), romanul clasic “Locul unde nu s-a intamplat nimic sau Targ moldovenesc din 1890” (1933), “Imparatia apelor” (1928), “Valea Frumoasei” si “Divanul persian” (1940), “Nada Florilor, amintirile unui pescar cu undita” (1951) sau “Amintiri in Lunca Dumarii” si “Evocari” (1954).

Mihail Sadoveanu a fost laureat al premiului “Lenin” pentru intreaga sa activitate, volumul “Povestiri” a primit Premiul Academiei iar “Nicoara Potcoava” a primit Premiul de Stat.

Se stinge din viata la 19 octombrie 1961, la Bucuresti.